marți, 13 mai 2014

Hepi bărdei tu mi!



         
             E foarte cul sa vezi ca macar intr-o zi din fiecare an esti bagat in seama de persoane pe care le cunosti  (sau nu), de rude dintre cele mai indepartate, de actuali si fosti tovarasi.

            Noroc cu Facebook. Cel care nu permite nimanui sa uite nimic. Nu va mintiti singuri, fara el cel mai probabil urarile s-ar reduce la sfert.

            Dar macar e o zi cand telefonul suna fara ca persoanele de la capatul celalalt al firului sa iti ceara ceva. E momentul cand oamenii te contacteaza mult sau mai putin din obligatie ca sa te felicite pentru imbatranirea cu inca 12 luni. O proportie a vietii pe care nu o pot socoti decat cei care iti constata decesul intr-un final. E momentul cand ai voie sa te imbeti ca porcu' si sa ai dreptul sa fii "gratiat" de nevasta pentru asta justificand simplu prin "e ziua mea, azi fac ce vreau yo". Nu mai fumezi in baie, nu mai bei dupa casa, nu te mai uiti dupa muierile de pe strada pe furis. Ai voie sa iti prezinti si amanta in caz ca ai descoperit o metoda revolutionara de spalare a creierului.

            Filosofia avansarii in varsta e oricum total eronata. Poti sarbatori trecerea anilor in caz ca esti vreun personaj de Twilight care traiesti 300 de ani ca cioara sau daca te injectezi cu sange de copil ca sa te mentii tanar si fortos ca Iliescu. Altminteri e total aiurea. Cat sadism e in sarbatorirea unui pas marunt mai aproape de moarte?

            ...dar pana la urma asta e datina. Daca timpul isi bate joc de noi, ne imbolnaveste, ne indoaie, ne cocoseaza, macar sa ii radem in nas dansand si duhnind a mahoarca si alcool ieftin dublu nerafinat.

            Asadar, multumesc tuturor care, ajutati de  tehnologie sau nu, si-au amintit de mine. Sunt curios cati dintre voi ati veni la funeralii daca maine as crapa, gandind "vai ce om" si nu "vai era tanar, muncitor,era....era.....era....si iarasi era.....". Ca dupa ce dau coltul toti sunt eroi dupa cate se pare.

           Pana una alta yo nu vreau sa fiu erou, iar azi, maine si poimaine nimic nu ma poate supara. Ce nu ati inteles? E vorba de a doua si a treia zi a lui John. Doar nu vor asemenea privilegii numai Craciunul si Pastele.

           Pace voua, la multi ani mie. V-am pupat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu