luni, 5 mai 2014

Iara despre (ne)fericire



          ...si cum stateam eu azi si ingurgitam niste carnati carbonizati in fum propriu cu niste oua rascoapte pe toate partile, toate iesite din priceputa si gastronomica mea mana, am ajuns la concluzia ca oamenii cu joburi sunt tristi. Ai un prieten cu care toata copilaria si adolescenta ai iesit pe afara? Prin oras? La tenis in parc sau la agatat in club? Fii pe pace ca se duc vremurile alea in momentul in care se angajeaza. Va fi mereu obosit, mereu prea ocupat, mereu fara chef. Daca isi mai ia si o nevasta deja condamnarea e semnata. O sa va mai vedeti doar la Paste si la Craciun eventual.

           Poti vedea mecle strambe cu sutele dimineata in aglomeratia din tramvai sau metrou, pe strada, oriunde. Si ceva mai usurate seara. Poti vedea dezgustul casierei de la Kaufland in momentul cand iti da bonul si restul si te intreaba - "A fost totul in regula??". De obicei oamenii nici nu raspund pentru ca isi dau seama ca e o procedura stupida venita dintr-un exces de respect de tip nemtesc, impusa de conducatorii idioti. Pe mine acel "A fost totul in regula" nu ma face sa revin la Kaufland. Eventual nevoia, dar nu casiera sau altcineva. Si nici nu exclam " Vai cat respect pe astia!". Poti vedea dispretul reatebistei care-ti face abonament pe linia lu' 41 luna de luna. Se poate si mai rau, sa va fereasca Dumnezeu de spitale sau primarii, sau orice alta chestie finantata chiar si partial de stat. Pana si popa se uita urat la tine daca nu cotizezi si la el cu macar 500% din valoarea pomelnicului. Iar pe doctori si popi chiar nu ii inteleg, primesc cacalau de bani si isi permit sa faca nazuri.

          Un om cu job nu e fericit niciodata. Orice vacanta, oricat de diversa si la orice  departare se consuma, e oricum prea scurta. Orice bucurie, orice noutate, orice achizitie, orice eveniment placut - toate vor fi umbrite de gandul la timpul pierdut fara rost sub aripa ocrotitoare si parintesc dojenitoare a anjagatorului, facand bani pentru bunastarea acestuia. Orice loc de munca in care omul trebuie sa-si depaseasca stadiul de planta sedentara si nefolositoare va fi chinuitor si aducator de incruntare. Lucru pe care tre' sa recunosc ca nu l-am vazut la genu' ala de paznici de 1 metru jumate si 45 de kile de prin New Yorker. Mereu m-am intrebat cine dreacu' ii angajeaza pe aia. Daca ragai la unu' d-asta il versi iremediabil. Daramite sa mai fuga dupa tine daca furi si sa te mai si imobilizeze.

           Din pacate pentru noi, remuneratia oricum va fi prea mica intotdeauna, deloc pe masura a ceea se presteaza. Uite astia care traiesc ca vitele cu ideea "Ba, nici n-am bani, da' nici nu muncesc" - o duc al naibii de bine. Pentru ca au videanu' in cap si deloc pretentii.

 
          Trecand peste ideea de secret al fericirii, prescrisa amanuntit de catre mine intr-o postare anterioara, iacata mai jos varianta rudimentara si deloc ne-tocitoare de nervi si alte cele, si foarte la moda desi dateaza din cele mai vechi timpuri ...
 
 
 
 
 
              Si ca sa vedeti ca toate regulile au exceptii, va prezint mai jos un individ care la 16 ani se lauda ca a condus "GIP" manca-te-asi !! Si vinde Tatra cu 4000 euro la care are reclama de 100 mii km, unde ea arata a 3 milioane cel putin. Si nu asta ma imbarligheste, ci de unde dreacu' are ala la 16 ani o Tatra de vanzare ??? Oricum, mai jos e dovada vie ca a sta cu capu-ntre urechi doar ca sa nu-ti ploua in gat, nu aduce intotdeauna lucruri bune.   
 
 
          
 
 
 
 
 
          Nu stiu daca sunt sau nu sadic, dar dupa cum inteleg a facut repetate drumuri pe la spital. Sa fie de la conducerea "Gip-ului"- manca-te-asi ??? Oricum pe mine ma amuza teribil discutia lor.   -Auzi, nu te supara, ai vrut sa traversezi calea ferata si ti s-a prins siretul in boltul sinei si a trecut trenul peste tine si te-a facut muci si ai ajuns la spital intr-o punga biodegradabila?? - DA :(.   - OK !   Yo inca mor de ras!
 
         Ca sa ma scot putin din aria asta dezumanificatoare, o sa postez in scurt timp partea a doua din surpriza lui Vanghelie. Pana atunci, noi sa fim sanatosi. Vorba lu' Creanga, nici eu nu oi fi vreun destept, dar cand ma uit in jur parca prind curaj.
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu